poze magazin

poze magazin

Anunțuri

Mesaj într-o sticlă …antică

Emoţii multe…nu a mai intrat de multă vreme în magazin. Să nu-i mai placă suvenirurile, să nu mai scrie poveşti despre păpuşi, tablouri sau cărţi vechi?

Străluceşte ! Şi văd de pe raftul meu cum se îndreaptă spre mine. Stau alături de alte sticle, cochete şi cu muzicuţă. Fiecare avem o altă istorie şi o altă melodie. Se uită atent şi zâmbeşte. Aud bucuria ei interioară şi mă aştept în orice moment să mă atingă. 

Image

Da!

Aşa s-a întâmplat, doar că nu am visat că voi pleca spre alte locuri, spre altcineva, cu un mesaj asemeni romanului scris de Nicholas Sparks. Ce nebunie de toamnă târzie…

Şi dacă nu îmi va fi bine ? Dacă mă voi preface în ţăndări şi nu voi ajunge la destinaţie ? Dacă acel trecător se va uita la mine, cu ochi străini ?

Eu, sticla muzicală, călătoare a cui voi fi ?

A ei, a lui ?

Răspunde-mi, tu, trecătorule! Seara, aroma de scorţişoară îţi va aduce aminte de ea sau vinul pe care îl vei turna peste mine, îmi va îneca toate visele?

Sunt doar o sticlă muzicală şi povestea mea va fi a altor sticle călătoare din Magazinul Antic.

La mulţi ani !

Semnează,

Cea mai specială sticlă din magazin

„Aloooo! Vino la magazinul Antic !”

Telefonul a fost una dintre piesele apreciate de adolescentele care au vizitat Expoziția cu tema „Souveniruri și lectură de la magazinul ANTIC” , de la bibliotecă. Nu a fost vorba despre telefonul mobil al colegei, pe care ai Facebook  sau alte aplicații, ci despre un telefon vechi și  negru ! Pentru fetelor le place să fie CHIC s-au fotografiat cu souveniruri antigue ! S-au distrat cu păpușile, au vorbit la telefon și au citit  că în anul 1876, a fost descoperit telefonul. Alexander Graham Bell a fost inventatorul acestui aparat care putea transmite sunetul la distanță, la vârsta de 29 de ani.

Prima convorbire telefonică demonstrativă a avut loc pe 10 martie 1876, în orașul american Boston (port la Oceanul Atlantic), capitala statului Massachusetts. La un capăt al firului: Alexander Graham Bell. La celălalt capăt, într-o cameră învecinată: Thomas Watson, asistentul inventatorului. Când legătura a fost stabilită, Bell a rostit celebrele cuvinte care au rămas în istorie ca primele fraze comunicate într-o convorbire telefonică: “Mister Watson, come here! I want to see you!” (Domnule Watson, vino aici! Vreau să ne vedem!).

După sesiunea foto, adolescentele au spus în cor: „Aloooo! Vino la magazinul Antic ! Vreau să ne vedem !”

 

De ziua lor, Bibliotecarii au admirat obiectele de la magazinul ANTIC

Cine nu este pasionat de jocul de șah, pentru a salva Regele ? Cine nu și-a dorit să aibă în casă o mașină veche de scris sau un ceas care îți arată ora exactă după mai bine de 30 de ani ? Ce prințesă nu a dorit să fie păzită de un cavaler ?

Iată că, de Ziua Națională a Bibliotecarului, timpul nu a stat pe loc. Din jumătate în jumătate de oră, ceasul de la magazinul Antic își făcea simțită prezența. Păpușile au fost plimbate cu căruciorul de cei mai mici invitați, iar piesele deosebite de șah au fost mutate una câte una, până la remiză.

Bibliotecarii și-au imaginat că scriu poveștile despre biblioteca lor, nu pe computer, ci pe mașina veche de scris, la lumina unui felinar, servind un ceai. Alți invitați au răsfoit cărțile, iar „Anna Karenina” le-a amintit de vremea tinereții când aveau timp mai mult pentru citit.

Cei peste 60 de invitați au petrecut o zi deosebită admirând, fotografiind și bucurându-se de fiecare obiect expus de la magazinul ANTIC din Mediaș.

Expoziție la Bibliotecă cu tema: „Souveniruri și Lectură de la magazinul ANTIC”

Ceasul s-a oprit. Muzica de la gramofon se aude în surdină şi la lumina unei lumânări, am citit povestea jocului de şah. Din copilărie îmi place acest sport al minţii şi am avut ocazia să mă bucur de piese confecţionate  din lemn, din plastic,  din marmură, cu magnet sau din metal.

Cea mai frumoasă tablă de şah adusă de la magazinul ANTIC, o veţi admira în 23 aprilie la Biblioteca Municipală ”St. L. Roth” din Mediaş, ora 11.00, alături de veioze, cărţi, sfetnice, maşini de scris şi alte lucruri vechi  expuse în cadrul Expoziţiei  „Souveniruri și Lectură de la magazinul ANTIC”.

Dar cum arată acest joc de  şah? Piesele sunt ţinute în sertare de o parte şi de alta tablei de şah, iar în locul ”Nebunului” este un ”Elefant”.

Ce spune povestea găsită…

” Termenul englezesc de Bishop (Episcop) a fost introdus în secolul al XV-lea pentru a înlocui ceea ce original era „elefantul” din vechiul şah indian (Al Phil , sau alfil înseamnă elefant). Şahul a intrat în Europa pe filieră religioasă, răspândindu-se iniţial printre călugări şi feţele bisericeşti. Se pare că preoţii europeni, neavând habar ce este un elefant, şi înalta preţuire de care se bucura el în Asia, au înlocuit cu ceva la fel de preţios din cultura lor, respectiv Episcopul (Bishop). O altă teorie porneşte de la asemănarea unor protuberanţe ale piesei iniţiale (menite a simboliza fildeşul elefantului) cu mitra episcopală. Ύn orice caz, piesa a fost preluată cu denumiri diferite în ţări diferite. La nemţi, iniţial a fost Conte, ulterior Mesager, apoi s-a ajuns la forma de azi de Alergător (Laufer ). Alţi termeni au fost Călugăr, Secretar, Spion, utilizaţi în diferite limbi europene. Francezilor, creatura respectivă le-a sugerat mai degrabă un clown al curţii regale, de unde denumirea de Fou (nebunul curţii regale). Pe această filieră avem Nebunul din limba română, dar mai folosim şi termenul de Ofiţer de pe linie germană se pare.”

Vă invităm de Ziua Naţională a Bibliotecarului la o expoziţie inedită realizată de magazinul ANTIC cu sprijinul Direcţiei Municipale pentru Cultură, Sport, Turism şi Tineret !

Această prezentare necesită JavaScript.

Povestea unui soldăţel şi muzica la gramofon

Afară a  început să plouă.

Fetiţa a deschis uşa magazinului ANTIC şi a intrat repede să se adăpostească de stropii reci, care îi udaseră rochiţa de mătase. Îi udaseră şi steaua strălucitoare, prinsă în păr  şi de aceea era tristă. Am văzut cum privea mirată fiecare lucru din magazin, căutând ceva anume. O umbrelă veche, o broşă, o agrafă sau o pălărie cu bordură? Nu ştiu.

A deschis o carte şi s-a aşezat pe un scaun, într-un colţ,  să nu o văd.

Auzeam cum picurii de ploaie băteau în geam şi dintr-o dată, din cei şapte soldăţei în armură, cel mai mic m-a bătut pe umăr şi m-a întrebat: ” Nu-i aşa, că seamănă cu balerina din povestea mea ? ”

Am râs. Ce balerină vine să citească o carte  într-un magazin de antichităţi?

Am auzit un sunet deosebit, venit parcă dintr-o altă poveste. Era o melodie veche, cântată la un gramofon. Soldăţelul îi întinse mâna fetiţei, invitând-o la dans. Cu obrajii roşii, părul ud şi rochiţa şifonată, fetiţa s-a ridicat de pe scaun, a făcut o piruetă în faţa soldăţelului şi l-a prins de mână, zâmbindu-i.

Timpul a stat pe loc şi pentru mine, iar ploaia s-a oprit.

Dansul magic al soldăţelului cu micuţa balerină, muzica veche ascultată la un gramofon cu corpul din lemn şi pâlnia din metal, sunetul ploii şi poveştile uitate, readuse la viaţă de zâmbetul unui copil m-au făcut să redescopăr cu nostalgie fiecare lucru din magazin.

I-am oferit fetiţei o altă stea pe care şi-a prins-o în păr. Mi-a mulţumit, apoi a deschis uşa şi a plecat din magazin. În lumina soarelui, am văzut două siluete ce străluceau. Am întors capul spre soldăţel, dar nu mai era pe etajeră. În locul lui, era o carte cu poveşti. Plecase cu balerina de care se îndrăgostise.

Pe etajeră au rămas alţi  soldăţei  ce aşteaptă să danseze cu micuţele balerine, ascultând muzica veche  la gramofon.

Poate că, fiecare soldăţel sau cavaler în armură din magazinul ANTIC are povestea lui de iubire.

Această prezentare necesită JavaScript.